Regina Maria a rămas pentru posteritate ca fiind o femeie puternică, lucidă dar în acelaşi timp sensibilă şi plină de graţie.

           O perioadă nefericită a vieţii sale a fost legată de durerea pricinuită de acţiunile prinţului moştenitor al României, principele Carol. Renunţarea acestuia la dreptul de moştenitor al tronului României şi plecarea în străinătate împreună cu Elena Lupescu au fost lovituri greu resimţite de regina mamă.

           Regina a fost cuprinsă de un puternic zbucium sufletesc în care se ciocneau dragostea de mamă dar şi datoria faţă de ţară. Acest lucru s-a desprins din corespondenţa purtată de regină cu, de acum cetăţeanul, Carol Caraiman în perioada 1927-1930, perioada Regenţei.

Tonul scrisorilor este unul de reproş, de dezamăgire, al unei mame rănite în adâncul sufletului.

La 4 iulie 1927, cu două săptămâni înainte de moartea regelui Ferdinand, regina îi scria lui Carol că niciodată nu i se va ierta ceea ce făcuse ,, Sunt atât de multe veşti teribile de spus, atâta tristeţe în bietul şi bătrânul meu suflet, încât cu greu ştiu cum să mă remontez pentru a putea vorbi [...] În vremurile de demult eu eram cel mai mare ajutor al tău, în zilele în care erai doar un băieţel... De când ai devenit imoral şi incapabil să distingi binele de rău, după ce ai fost la şcoala lui Zizi şi ai învăţat să dispreţuieşti tot ceea ce fusese sacru şi drag, casa, părinţii, ţara , datoria, legăturile de familie în acel moment m-ai alungat din viaţa ta şi din planurile tale

O altă problemă delicată era presupusa dorinţă a lui Carol de a se reîntoarce pe tron după decesul tatălui său. Regina se străduieşte să zădărnicească aceste planuri, fapt care reiese din aceiaşi scrisoare în care regina mamă îşi păstrează acelaşi ton tăios ,,Ştiu că sunt mulţi care ajung la tine şi îţi promit că, dacă vei fi de partea lor, te vor readuce pe tron...Dar nu există cale de întoarcere, aici este tragedia, nimeni nu mai poate astăzi să desfacă ceea ce tu ai făcut...”

Într-o altă scrisoare, datată la 29 august 1927, regina Maria îi reproşează lui Carol imoralitatea relaţiei sale cu Elena Lupescu ,,ceea ce mă face nefericită este faptul că atât timp cât vei trăi în afara regulilor, nu poate exista o viaţă adevărată pentru tine, atât timp cât trăieşti cu o femeie care nu este soţia ta, nici o uşă nu îţi este deschisă ţie singur, poate, dar nu şi pentru voi doi”.

Un an mai târziu, regina este profund mâhnită de maşinaţiunile lui Carol, care prezent în capitala Angliei, lansează ,,Manifestul de la Gladstone”, unde declarase că părăsise ţara fără voia sa, forţat de ,,împrejurări nenorocite”, de natură politică şi matrimonială, afirmându-şi clar intenţia de a se întoarce pe tronul României. Nervozitatea reginei se desprinde din scrisoarea datată la 19 mai 1928 ,,Credeam că mi-ai ucis inima suficient pâna acum, dar după crudele şi umilitoarele întâmplări din Anglia, am realizat că a mai rămas mult loc pentru aceasta. Este pur şi simplu oribil să mă gândesc că te-ai întors aşa în ţara mamei tale! Tu, care ai fost oaspetele ei de onoare [...] vorbele pe care aş vrea să le spun sunt prea groaznice, ar fi mai bine să nu fie pronunţate.” Latura maternă, a protecţiei pentru propriul fiu, se desprinde din aceiaşi scrisoare unde, regina acuză anturajul lui Carol ca fiind principalul vinovat pentru rătăcirile fiului ei ,,Te-ai îndepărtat de toţi cei care te-au iubit cu adevărat, pentru a trăi şi a asculta oameni care te folosesc ca pe un pion într-un joc întunecat de-al lor... ei te bagă din ce în ce mai adânc în propriul lor noroi”.

Întâlnirea din Spania dintre mamă şi fiu nu a avut darul de a o linişti pe regină. Aceasta îi scria la 19 aprilie 1929 următoarele ,,A fost bine să te revăd, dar totodată plin de durere din cauza nereuşitei care, bineînţeles, va face inima mamei tale şi a reginei dureroasă [...] ne-ai făcut un mare rău tuturor, şi acum trebuie să ţi-l asumi. Poporul nostru nu mai are încredere în tine, i-ai lovit prea tare, rănile lor încă sângerează şi tot ce încerc să fac pentru tine e privit ca o slăbiciune maternă, care poate fi iertată, dar e mai degrabă deplorabilă”.