Adevărata ei dragoste a fost prinţul Barbu Stirpei, un bărbat frumos, brunet cu ochi căprui. Se spune ca a fost tatăl ultimilor doi copii, Ileana si Mircea, care semănau izbitor cu prinţul. Ceilalţi aveau ochii albaştri ca ai ei si ai lui Ferdinand. Din aceasta cauza va avea zile cumplite, pedepsita gradual de fiul sau, Carol II, care, in final îl va exila pe prinţul Barbu Ştirbei, pentru a întrerupe frumoasa poveste de dragoste care se înfiripase intre cei doi.
In timpul Primului Război Mondial, in viata reginei Maria si-a făcut loc colonelul canadian Joe Boyle. Un bărbat frumos, care o domina complet. Acest ofiţer s-a născut la Toronto, la 6 noiembrie 1867 si a murit la Londra, la 14 aprilie 1923. In adolescenta, a navigat pe diferite nave comerciale. S-a stabilit la New York, unde a lansat o companie de transport pentru cereale. S-a căsătorit de tânăr, dar a divorţat imediat. In anul 1897, a acceptat sa fie sponsorul boxerului australian Frank Slavin, cu care a făcut un turneu pe continent. In momentul izbucnirii războiului, organizează o unitate de mitraliere, obţinând si gradul de colonel. La un moment dat ajungând in Rusia, pune la cale evadarea a 54 de prizonieri romani, ţinuţi ostateci la Sevastopol.
După război a lucrat la dezvoltarea industriei petrolifere romaneşti si a însoţit ajutoarele canadiene pentru România. Eforturile sale au făcut din el un erou, devenind confidentul si prietenul reginei Maria, care a făcut câteva aprecieri la adresa lui : “Un om care nu are teama de nimic si care prin forţa sa extraordinara reuşeşte in toate domeniile”. A primit de la regina înalte ordine si medalii romaneşti.
După plecarea canadianului, Barbu Ştirbei a rămas in continuare in sufletul reginei, pana la bătrâneţe. Scrisorile ei către vechiul prieten aveau un mesaj asemănător unui strigat de iubire, tristeţe si speranţa, din care redau un fragment: “Tot dorul meu, toata tristeţea mea, toate amintirile dragi, care îmi inunda din nou sufletul… Sa te binecuvânteze Dumnezeu si sa te aibă in paza.” La rândul lui, Barbu Stirbei încheia toate scrisorile sale înflăcărate cu cele cinci litere : i l y m ( I love you, my Marie ).
Înainte de a încheia trebuie apreciat faptul ca regina Maria a avut o personalitate covârşitoare si un rol deosebit de important in timpul si la sfârşitul războiului. In momentul când seful delegaţiei romane, premierul Brătianu a început sa nu mai fie băgat in seama la lucrările Conferinţei de Pace de la Paris, unde se reîmparte Europa, regele Ferdinand a rugat-o pe regina sa intervină urgent. Sacrificiul Armatei Romane risca sa nu fie luat in calcule de marile puteri ale Antantei. Inteligenta ieşita din comun a reginei, dublata de frumuseţea ei, i-a impresionat pe aliaţii occidentali cărora ea le-a reamintit sacrificiul enorm al ostaşilor romani, chiar daca, la un moment dat, teritoriul României s-a redus la dimensiunile a doua, trei judeţe in jurul Oaşului. Când totul părea pierdut, a intervenit miracolul: regina i-a înduplecat pe cei prezenţi la redobândirea unor teritorii romaneşti. In urma semnării Tratatului de la Versailles, a rezultat, astfel România Mare, care reunea vechile provincii istorice Transilvania, Bucovina, Moldova, Basarabia, Muntenia si Dobrogea.
Opera literara a reginei Maria cuprinde peste 25 de volume, scrise intre anii 1912 si 1933. Printre acestea se pot cita Crinul vieţii, Minola, Lulaloo, Copila cu ochi albaştri, Stella Maris si Povestea vieţii mele.
A fost o regina care si-a iubit tara de adopţie, considerata patria ei, fata de care a făcut totul pentru a o reîntregi. Nu avea cum sa ştie ca, in 1940 alţii vor oferi pe tava vecinilor, bucata din ea, adunate cândva cu atâta truda si vărsare de sânge.
In final, se cuvine a fi amintite câteva gânduri ale regelui Mihai despre bunica sa: “Ce îmi aduc aminte aşa de bine despre regina Maria este iubirea ei pentru tara noastră, inga de când eram copil. Totdeauna îmi vorbea despre frumuseţile tarii si despre oamenii simplii din sate, pe care ii iubea aşa de mult, despre viata lor de toate zilele. Mă simţeam crescând de multe ori in spiritul ei, văzând cat de frumoasa tara ne-a dat Dumnezeu ca sa o iubim. Mai ţin minte vorbirile cu dansa, la sfârşit de săptămână, fie la Balcic, Bran, Cotroceni, Pelisor sau Copăceni, care mi-au dat aceeaşi înţelegere ca si a ei si care o simt si astăzi, după atâţia ani. Bunătatea ei fata de tinerii si copiii pe care ii întâlnea. Ii voi fi totdeauna recunoscător bunicii mele, ca a fost ranga mine si m-a susţinut in momente grele. Regina Maria a fost o Regina, respectata si iubita pentru tot ce a făcut pentru România.”
