Inima reginei a fost înmormântată din ordinul ei la Balcic , reședința sa de pe malul Mării Negre. Regina Maria a României Mari a avut ca ultima dorință ca trupul să-i fie înmormântat la mănăstirea Curtea de Argeș, iar inima la reședința de la Balcic. După pierderea Cadrilatenului (1940), inima a fost adusă lângă castelul Bran, a doua reședință a Reginei Maria. În anul 1968, comuniștii au spart cu răngile sarcofagul de marmură și au luat caseta cu inima. Caseta a fost trecută în Tezaurul Istoric al României, iar inima reginei zace pe undeva, într-o cutie de plastic, în subsolul Muzeului National De Istorie. Ea a fost scoasa in mod abuziv din cutiile de aur în care fusese adăpostită și transformată într-o relicvă. Oamenii din Bran au făcut numeroase apeluri ca inima reginei să fie readusă la locul ei. O altă posibilitate ar fi ca aceasta să fie redată Balcicului.
În testamentul Reginei Maria se găsește o ultimă adresare către poporul român și către țară:
- „Ţării mele și Poporului meu,
- Când veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aș dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniștea mormântului. [...] Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veșnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare..
- Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre naţiuni, să fiai cinstită, iubită și pricepută.
- Am credinţa ca vam priceput: nam judecat, am iubit...”
